Cum un cerb își dorește
Izvoarele ce îl răcoresc,
Așa inima mea mereu
Te vrea pe Tine, Dumnezeu.

Însetează sufletul meu
După Sfântul Dumnezeu,
După Dumnezeul cel viu;
Doar cu El întotdeauna vreau să fiu.

Când mă voi duce
Și înaintea Lui mă voi arăta,
Inima mea va fi plină de pace
Și o cântare nouă voi cânta.

Cu lacrimi mă hrănesc
Și sufletul mi-l mâhnesc,
Zi și noapte, când mi se zice
Fără încetare:

„Unde este El, Cel care îți dă pace?
Unde este Cel ce este tare?
Unde este al tău Dumnezeu,
În care te încrezi mereu?”

Îmi aduc aminte
Și îmi vărs tot focul inimii în mine,
Când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulțime,
Când în fruntea ei înaintam
Și spre Casa Domnului mă îndreptam.

În strigăte de bucurie,
De mulțumiri și veselie,
Scoase de o mulțime care
Se pregătea de sărbătoare.

Pentru ce, suflete, te mâhnești
Și gemi înăuntrul meu?
În Dumnezeu nădăjduiește, așa cum ești,
Căci iarăși Îl voi lăuda mereu.

El este mântuirea mea
Și adevărata dragoste.
El este Dumnezeul meu,
Care mă ridică când îmi este greu.

Îmi este mâhnit sufletul în mine,
Dumnezeule; din țara Iordanului
Mă gândesc la Tine,
Mă gândesc la poruncile Domnului.
Din Hermon cuget adânc la Legea Lui,
Și din muntele Mițear ascult de glasul Lui.

Un val cheamă un alt val
Și nu pot să ajung la mal.
Toate talazurile Tale,
Împreună cu valurile,
Trec peste mine,
Dar eu tot mă gândesc la Tine.

Ziua îmi dădea
Îndurările Domnului
Și cu dragoste mă umplea,
Iar noaptea înălțam Numele Lui.

Prin cântările mele
Înălțam o rugăciune
Către Domnul vieții mele,
Și El lua orice amărăciune
Din inima mea
Și putere îmi dăruia.

De aceea, lui Dumnezeu Îi zic:
„Eu sunt doar un biet om mic.”
Precum că El este Stânca mea,
Vreau să-I pun o întrebare:

De ce mă uiți acum, oare?
De ce să umblu întristat,
De toți dușmanii apăsat?

Îmi simt bietele oase toate,
Precum de sabie sfărâmate,
De câte ori mă întâlnesc
Cu dușmanii mei și îmi vorbesc,
Plini de dispreț și cu gând rău:
„Unde este Dumnezeul tău?”

Mi se bucură inima mea,
Căci iarăși am nădejdea.
Puterea mea El a înălțat-o
Și nimeni n-a mai clătinat-o.
Gura mi s-a deschis pe dată
Contra vrăjmașilor, căci iată,
Se bucură sufletul meu
De sprijinul lui Dumnezeu.

Amin